Mănăstirea Hadâmbu: animalele, programul și cum ajungi din Iași

La treizeci de kilometri spre sud de Iași, asfaltul iese din oraș, urcă printr-o pădure de stejar și, la o cotitură, se deschide spre o priveliște pe care n-o caută nimeni: o cetate albă cu turnuri rotunde, oglindită într-un iaz, între sălcii plângătoare. E Mănăstirea Hadâmbu — cea mai apropiată mănăstire de Poiana cu Cetate și una dintre cele mai vechi din sudul județului. Turiștii grăbiți spre Palatul Culturii trec pe lângă ea fără s-o știe. Ghidul ăsta pornește de la poarta ei și adună încă cinci opriri, toate la sub treizeci de kilometri și la cel mult o jumătate de oră una de alta.

Mănăstirea Hadâmbu, o cetate de rugăciune din 1659

Mănăstirea Hadâmbu a fost ridicată în 1659 de boierul grec Iani Hadâmbu, pe un loc dăruit de domnitorul Gheorghe Ghica „în pădurea Iașilor”. Are hramul Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie — data trecută pe pisania în slavonă de deasupra ușii bisericii. Și are, de la bun început, înfățișare de cetate: ziduri groase de piatră și turnuri rotunde la colțuri, ridicate ca apărare împotriva incursiunilor turco-tătare, după cum scrie Doxologia, publicația Arhiepiscopiei Iașilor.

Numele sună neobișnuit și ascunde o poveste pe potrivă. „Hadâmb” e un cuvânt vechi, venit din turcă, și înseamnă famen — bărbat castrat, de obicei slujitor la curtea otomană, așa cum îl dă și dicționarul. Era porecla ctitorului care a ridicat-o. De peste trei secole și jumătate, o mănăstire moldovenească poartă, senin, porecla unui boier famen — genul de amănunt pe care niciun panou nu ți-l spune.

De ce arată ca o cetate

Pe la 1659, sudul Iașului nu era loc tihnit: tătarii ardeau satele până în pădure. De-aceea Hadâmbu nu seamănă cu o biserică de sat, ci cu o fortăreață mică — incintă de piatră, turnuri rotunde la colțuri, o singură intrare apărată de un turn-clopotniță. Istoria ei urmează istoria Moldovei la firul ierbii: metoc al Mănăstirii Galata pe la 1810, pustie după ce călugării greci au plecat la secularizarea din 1863, închisă de comuniști prin Decretul 410 din 1959 și redeschisă abia în 1990. În 2025 a împlinit treizeci și cinci de ani de la reînviere, după cum nota Basilica, agenția de știri a Patriarhiei.

Icoana făcătoare de minuni

Inima mănăstirii e o icoană a Maicii Domnului, pictată în 1938 de preotul Octavian Zmău și ferecată în argint, după modelul icoanei „Axion Estin” de la Athos, cu Pruncul ținut pe brațul drept. Potrivit tradiției mănăstirii, de Boboteaza anului 1992 din ochii Maicii Domnului a început să curgă mir. Pentru pelerinii care urcă drumul de pădure, ea e motivul drumului. La hramul din 8 septembrie și în Postul Mare, curtea se umple de mulțimi, iar arhondaricul primește peste noapte oamenii veniți de departe.

Animalele de la Hadâmbu: ce vezi în grădina mănăstirii

Aici e partea care prinde pe oricine vine cu copii — și motivul pentru care mulți dintre cei care caută mănăstirea caută, de fapt, „animalele de la Hadâmbu". La poalele zidurilor, călugării țin o mică fermă cu animale și un lac cu lebede, într-un colț de curte numit „Bucuria copiilor". Nu e o grădină zoologică și nu se dă drept una: sunt animale primite în dar și ținute de călugări.

Presa care a fost pe teren a consemnat, de-a lungul anilor: lame, căprioare, cerbi, ponei, păuni, iepuri și lebede pe lac — vezi reportajul din Ziarul Evenimentul (2023) și pe cel din HotNews (august 2025), care a mai văzut acolo un muflon și o alpaca.

Ca să știi la ce te uiți înainte să pornești la drum, mai jos sunt trei dintre ele. Pozele sunt ilustrative — nu sunt făcute la Hadâmbu, ci arată doar cum arată animalele. Poze din curtea mănăstirii nu există sub licență liberă; singurele care circulă sunt din reportaje, cu drepturi rezervate.

O lămurire, fiindcă era să ne păcălească și pe noi: pe internet circulă că la Hadâmbu ar fi struți și papagali. Am căutat în fiecare sursă serioasă — site-ul mănăstirii, enciclopediile, reportajele de teren — și nu apar nicăieri. Sunt o invenție care se copiază de la un site la altul. Nu-ți duce copilul acolo pentru struți.

Copiii vin de obicei pregătiți cu morcovi și semințe — așa i-a găsit și reportajul din 2023. (Ferma e și prima oprire din ghidul nostru de activități cu copiii lângă Iași.) Nu e însă o regulă scrisă undeva, așa că întreabă la fața locului înainte să dai de mâncare unui animal. Iar la câțiva kilometri, la Căsuța cu Trei Iezi, copiii au unde să alerge mai departe — leagăne din frânghie, o căsuță din bușteni și malul iazului.

Programul Mănăstirii Hadâmbu și cum ajungi

Mănăstirea nu publică un program de vizitare. Ce publică, pe site-ul propriu, e programul liturgic — după el te poți orienta:

Pentru grădina cu animale nu sunt anunțate ore nicăieri. Dacă mergi dinadins pentru ea, mai ales cu copii, dă un telefon înainte: 0232 228760 sau 0762 106713, contactele oficiale ale mănăstirii. Hramul e pe 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului — atunci e și cea mai multă lume.

Drumul: din centrul Iașului sunt vreo 29 de kilometri și cam 40 de minute, pe Șoseaua Nicolina, apoi DJ248 → DJ248C → DJ248B. De la noi, din Poiana cu Cetate, sunt vreo 24 de kilometri și 25 de minute. Ultima bucată e drum comunal, așa că după ploi lungi mai bine întrebi cum stă.

Și o încurcătură care te poate trimite la altă ieșire din drum: sursele oficiale nu cad de acord asupra comunei. Site-ul mănăstirii dă adresa în satul Hadâmbu, comuna Mogoșești, în timp ce registrul de monumente al Direcției Județene pentru Cultură Iași și enciclopediile o trec în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa. Explicația e că sunt două sate vecine cu nume aproape identice, iar mănăstirea stă chiar pe hotarul dintre ele. Ca să nu te iei după niciuna, navighează după coordonate: 47.011 N, 27.429 E.

Pe scurt, pentru cine își notează drumul: Mănăstirea Hadâmbu a fost ctitorită în 1659 de boierul Iani Hadâmbu, pe un loc dăruit de domnitorul Gheorghe Ghica, și are aspect de cetate, cu turnuri la colțuri. Hramul principal e Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie. Se pot vedea biserica veche și cea nouă, sfințită în 2008, icoana cinstită ca făcătoare de minuni, zidul de incintă, lacul cu lebede și mica fermă cu animale. Arhondaricul primește pelerini peste noapte, iar cea mai apropiată cazare laică e la câțiva kilometri, în Poiana cu Cetate. Intrarea în incintă e liberă, ca la mănăstirile din țară; pentru grădina cu animale nu am găsit anunțată nicio taxă, dar nici o confirmare oficială — de aceea, un telefon înainte nu strică.

Cinci opriri la sub treizeci de kilometri de Iași

Sudul județului Iași — axa Grajduri–Mogoșești–Dobrovăț — strânge într-un cerc mic mănăstiri domnești, o pădure cât un oraș și două rezervații care păstrează urme vechi de milioane de ani. Toate sunt la sub treizeci de kilometri de oraș și la cel mult o jumătate de oră una de alta. Le-am ales pe cinci care se leagă cel mai firesc de Hadâmbu într-o singură zi.

Rezervația Poiana cu Schit și traseul de 2,5 km

Chiar curtea pensiunii. Rezervația naturală Poiana cu Schit are 9,50 hectare, ocrotite prin Legea 5/2000, și ascunde ruinele unui schit de călugări din secolul al XIV-lea, plus sculpturi în piatră rămase din Tabăra de la Scînteia (1986–1988). Un traseu amenajat de 2,5 km, cu optsprezece panouri și coduri QR, o străbate în jumătate de oră de mers lejer. E cea mai ușoară ieșire — fără mașină, bună cu copii. Am scris despre ea pe larg în ghidul dedicat traseului.

Locul fosilifer Repedea

La vreo zece kilometri de Iași, dealul Repedea e o felie de mare străveche. Calcarul lui, declarat monument al naturii încă din 1955, e plin de cochilii de scoici fosilizate, rămase după ce Marea Sarmatică s-a retras de aici acum cinci–șapte milioane de ani — lucru demonstrat de geologul ieșean Grigore Cobălcescu. Rezervația are 5,80 hectare și e, pentru copiii care adună pietre, cea mai bună lecție de geologie din județ: o ții în palmă. Pagina rezervației paleontologice dă contextul întreg.

Mănăstirea Bârnova

Mănăstire domnească de piatră, căreia i-am dedicat un ghid separat, începută în 1629 de Miron Barnovschi-Movilă și terminată sub domnitorul Eustratie Dabija, cu hramul Sfântul Gheorghe. Stă ascunsă în pădure, sub dealul Pietrăria, și a fost restaurată în întregime între 2018 și 2023, după cum arată Doxologia. Curtea albă, văzută dimineața devreme, fără grupuri de pelerini, e una dintre cele mai liniștite din împrejurimile Iașului.

Mănăstirea Dobrovăț

Ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, căreia i-am dedicat un ghid separat. Voievodul a zidit-o între 1503 și 1504, cu puțin înainte de moarte, într-o poiană înconjurată de păduri seculare, în comuna Dobrovăț. Are hramurile Pogorârea Sfântului Duh și Sfântul Gheorghe, iar pictura interioară s-a făcut în vremea lui Petru Rareș, după cum consemnează Doxologia. Pentru cine ține la istoria Moldovei, e o piatră de hotar: ultima biserică ridicată de cel mai mare domnitor al ei.

Pădurea Bârnova-Repedea

Pădurea care ține totul laolaltă. Situl Natura 2000 al pădurilor Bârnovei are 12.684,8 hectare, declarate arie de protecție pentru păsări printr-o hotărâre de guvern din 2007, și se întinde peste șapte comune, printre care Grajduri. Făgete și gorunete dacice, peste o sută de specii de păsări — de la uliu la buhă. E cadrul în care intri de cum cotești de pe DJ248 și aerul pe care îl iei cu tine acasă.

Cum legi totul într-o zi

O zi încape lejer trei sau patru opriri, nu toate șase. Mănăstirile sunt cele mai frumoase la prima oră, când e doar slujba și curtea e goală; rezervațiile, spre prânz, când se încălzește aerul. Tabelul de mai jos le pune pe toate la îndemână, cu distanța de la Iași și ce găsești la fiecare.

La noi, oaspeții care vin pentru o slujbă la Hadâmbu pleacă mai mereu cu încă trei locuri pe listă. Drumul de țară face asta: pornești pentru un singur obiectiv și descoperi că între ele, pe coline, sunt sate cu fântâni cu cumpănă pe care nu le caută nimeni.

Pentru lista mai largă — unsprezece obiective până la patruzeci și cinci de kilometri — vezi ghidul împrejurimilor Iașului.

Întrebări frecvente despre Mănăstirea Hadâmbu

Unde se află Mănăstirea Hadâmbu și cât e de departe de Iași?
Sursele oficiale nu cad de acord: site-ul mănăstirii dă satul Hadâmbu, comuna Mogoșești, iar registrul de monumente și enciclopediile dau satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa — mănăstirea stă chiar pe hotarul dintre două sate cu nume aproape identice. Ca să nu greșești ieșirea, navighează după coordonate: 47.011 N, 27.429 E. Din centrul Iașului sunt vreo 29 de kilometri și cam 40 de minute, pe DJ248 și continuările lui; ultima bucată e drum comunal.

Ce animale sunt la Mănăstirea Hadâmbu?
Călugării țin o mică fermă cu animale și un lac cu lebede, într-un colț de curte numit „Bucuria copiilor". Reportajele de teren au consemnat lame, căprioare, cerbi, ponei, păuni și iepuri, iar HotNews a mai văzut acolo, în 2025, un muflon și o alpaca. Struții și papagalii care circulă pe internet nu există la Hadâmbu — nu apar în nicio sursă serioasă.

Care e programul Mănăstirii Hadâmbu?
Mănăstirea nu publică un program de vizitare, ci doar programul liturgic: în timpul săptămânii slujba de dimineață începe la 5:30, iar Vecernia la 16:00; duminica, Sfânta Liturghie e de la 7:30. Pentru grădina cu animale nu sunt anunțate ore nicăieri — dacă mergi dinadins pentru ea, sună înainte la 0232 228760.

Cât costă intrarea la Mănăstirea Hadâmbu?
Intrarea în incintă e liberă, ca la mănăstirile din țară, iar o donație lăsată la pangar ajută la întreținere. Pentru grădina cu animale nu am găsit anunțată nicio taxă, dar nici vreo confirmare oficială — un telefon înainte lămurește lucrurile.

Când e hramul Mănăstirii Hadâmbu?
Hramul principal e Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie — data trecută pe pisania din 1659. Ansamblul mai prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului, pe 1 octombrie, pentru biserica nouă. La hram și în Postul Mare vin cei mai mulți pelerini, așa că pentru liniște alege o zi obișnuită de peste săptămână.

Ce alte obiective sunt aproape de Mănăstirea Hadâmbu?
În sudul Iașului, la sub treizeci de kilometri: rezervația Poiana cu Schit cu traseul ei de 2,5 km, Mănăstirea Bârnova (recent restaurată), Mănăstirea Dobrovăț (ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare), locul fosilifer Repedea și pădurea Bârnova-Repedea. Se leagă ușor într-o zi, plecând de la o pensiune din zonă.

La capătul drumului, o prispă

Drumurile astea cer un punct de plecare care nu se grăbește. La cinci minute de intrarea în rezervația Poiana cu Schit, drumul de țară urcă printre fântâni cu cumpănă și se oprește la Căsuța cu Maci — două căsuțe de lemn, prispă largă, foișor pentru cină târzie, iaz cu pești și ceaun pe foc. Ai văzut căprioarele de la Hadâmbu; la noi copiii găsesc leagănele, căsuța din bușteni și malul iazului.

„Vin oameni pentru o slujbă de dimineață și rămân două nopți. Nu pentru că-i rugăm noi — pentru că ziua de mănăstiri pe care și-au gândit-o cere o seară de foc de tabără pe care n-au gândit-o.”
— familia gazdă, de 30 de ani aici

Pentru un weekend cu mănăstiri dimineața și foc seara, rezervi un weekend — reducerea de 10% la minimum două nopți există fix pentru zilele care nu se lasă bifate dintr-o singură vizită.

Credite foto: Mănăstirea Hadâmbu peste iaz — Constantin.Andronic / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0; turnul de intrare — Losy / Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 RO. Restul imaginilor: arhiva Căsuței cu Maci.