Poiana cu Cetate: satul, pădurea și rezervația de lângă Iași

Poiana cu Cetate e un sat mic din sudul județului Iași — atât de mic încât la ultimul recensământ avea 161 de locuitori — așezat într-o poiană la 345 de metri altitudine, cu pădurea Bârnova aproape și o rezervație de flori rare la marginea lui. Noi trăim aici de peste treizeci de ani, așa că ghidul ăsta nu e scris din mașină, în trecere: e scris de acasă. Unde e satul, ce poveste are numele lui, ce găsești în jur și cum ajungi — toate, mai jos.

Pe scurt: sat în comuna Grajduri, județul Iași, la vreo 32 de kilometri sud de oraș, pe DJ248. Atestat documentar la 1503, are astăzi 161 de locuitori (recensământul din 2021) și stă la 345 m altitudine, într-o poiană, cu pădurea Bârnova alături. La marginea satului: rezervația „Poiana cu Schit”, cu traseul tematic de 2,5 km. Iar numele nu minte: la marginea satului există un loc numit „Cetate” — sit arheologic cu urme de așezări străvechi.

Unde e Poiana cu Cetate

Satul aparține de comuna Grajduri, în sudul județului Iași, aproape de hotarul cu Vasluiul. Comuna avea 3.687 de locuitori la recensământul din 2021, e traversată de drumul județean DJ248 și de calea ferată Iași–Vaslui — cu gară la Grajduri — și are șapte sate:

• Cărbunari
• Corcodel
• Grajduri — reședința
• Lunca
• Pădureni
• Poiana cu Cetate — noi
• Valea Satului

Din centrul Iașului până la noi sunt cam 32 de kilometri — vreo 40 de minute de mers — iar ultima bucată de drum urcă printre dealuri și intră în poiană aproape pe nesimțite: întâi se răresc casele, apoi se îndesește pădurea, și când se deschide iar lumina, ai ajuns.

1503: un sat mai bătrân decât pare

Pentru un sat de 161 de suflete, Poiana cu Cetate are un act de naștere serios: prima atestare documentară e la 1503 — același an în care, la câteva dealuri mai la est, Ștefan cel Mare începea zidirea Mănăstirii Dobrovăț, ultima mănăstire pe care a ctitorit-o. Comuna din care facem parte e și mai veche: Grajdurii apar în documente încă de la 1423, iar în trecut au purtat și alt nume — Valea Satului.

Și cetatea din nume? Există — doar că e mult mai bătrână decât am crede. La marginea de nord-vest a satului, locul numit „Cetate” e un sit arheologic: acolo s-au găsit urme de așezări din eneolitic — cultura Cucuteni — și din perioada Latène. Nu ziduri și turnuri medievale, deci, ci ceva și mai greu de cuprins cu mintea: oameni care au ales poiana asta cu mii de ani înaintea noastră. Numele satului duce mai departe, cel mai probabil, memoria locului.

Rezervația de la marginea satului

Cel mai cunoscut lucru din Poiana cu Cetate nu e satul în sine, ci rezervația naturală „Poiana cu Schit” de la marginea lui: o poiană ocrotită prin lege, cu flori rare de primăvară — dedițelul și rușcuța printre ele — și, din 2023, cu un traseu tematic de 2,5 kilometri: 18 panouri de stejar cu coduri QR, texte în română și engleză, intrare liberă. Pe hârtie se face în 20-30 de minute de mers continuu; în realitate nimeni nu merge așa — cu opriri la panouri, socotește un ceas-două.

Traseul pornește de lângă sat — de la casa noastră până la intrare sunt cinci minute de mers — și e felul cel mai simplu de a înțelege de ce locul ăsta e altfel: stai într-o poiană din mijlocul unei păduri de douăsprezece mii de hectare, și singurele zgomote sunt ale ei.

Pădurea Bârnova, la un pas

Grajdurii, comuna noastră, sunt una dintre cele șapte comune ale sitului Natura 2000 Pădurea Bârnova — 12.684 de hectare de făgete și stejărete, cu 39 de specii de păsări ocrotite — iar rezervația de la marginea satului face parte din el. Numele satului spune, de fapt, esențialul: o poiană, cu pădurea aproape.

Practic, asta înseamnă că de la noi pornești în mai toate direcțiile și dai de umbră: spre Mănăstirea Bârnova și dealul Repedea într-o parte, spre Dobrovăț în cealaltă, iar Hadâmbu, cu mica lui fermă de animale, la vreo 24 de kilometri.

Cum arată o zi în sat

Fără program, fără obiective de bifat. Dimineața trece cu o cafea și cu drumul până la fântâna cu cumpănă; ziua încape o plimbare pe traseu, o tură la o mănăstire ori — în mai și iunie — lanurile de maci de pe marginile drumurilor; seara se aprinde focul. Dacă vii cu copii, am adunat separat o zi întreagă de activități — de la ferma cu animale de la Hadâmbu la fosilele de la Repedea.

Iar dacă vrei să rămâi peste noapte, pensiunea noastră e chiar aici, în sat: două căsuțe care se închiriază întregi, cu iaz, ceaun și cinema sub cerul liber. Rezervarea se face direct, fără comisioane.

Cum ajungi

Cu mașina: din Iași, ieși spre sud pe DN24 (drumul Vasluiului), apoi pe DJ248, prin Ciurea — în total vreo 32 de kilometri din Piața Unirii. Cu trenul: linia Iași–Vaslui are gară la Grajduri, reședința comunei; de acolo până în sat mai e o bucată de drum, așa că cel mai comod rămâne totuși pe patru roți. Atenție la o confuzie de pe hărți: satul e în comuna Grajduri, nu în Mironeasa — sunt ramificații diferite ale aceluiași drum.

Întrebări frecvente despre Poiana cu Cetate

Unde se află Poiana cu Cetate?
În comuna Grajduri, județul Iași, la aproximativ 32 de kilometri sud de Iași, pe DJ248. E unul dintre cele șapte sate ale comunei și stă la 345 de metri altitudine, într-o poiană, cu pădurea Bârnova aproape.

Câți locuitori are Poiana cu Cetate?
La recensământul din 2021, satul avea 161 de locuitori. Comuna Grajduri, din care face parte, avea 3.687.

De ce se numește „Poiana cu Cetate”?
Cel mai probabil de la locul numit „Cetate” din marginea de nord-vest a satului — un sit arheologic unde s-au găsit urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni) și din perioada Latène. Nu o cetate medievală, deci, ci așezări mult mai vechi. Rezervația de la marginea satului poartă alt nume, „Poiana cu Schit” — acolo a existat, demult, un schit.

Ce poți vizita în Poiana cu Cetate?
Rezervația „Poiana cu Schit” cu traseul tematic de 2,5 km (gratuit, 18 panouri cu coduri QR), pădurea Bârnova din preajmă, iar la distanță de o plimbare cu mașina — mănăstirile Bârnova, Dobrovăț și Hadâmbu. În mai–iunie, lanurile de maci de pe drumurile din zonă.

Satele mici au un fel al lor de a rămâne în picioare: nu prin ce construiesc, ci prin ce păstrează. Poiana cu Cetate păstrează o poiană, o pădure, o rezervație și o liniște pe care orașul n-o mai are. Restul — urmele străvechi de la „Cetate”, schitul din poiana vecină — sunt povești pe care le spunem seara, la foc.